CRIZA SURPLUSULUI DE ALIMENTE

DEUTSCHE WELLE :  Știați că, anual, 1,3 miliarde de tone de alimente aterizează în tomberoane, la nivel mondial? 

 Mda, problema este că, în opinia mea, dacă se produce prea mult în țările zis-dezvoltate, în altele nu este destul. Așa că, firesc, ne întrebăm de ce se produce prea mult pentru populația țărilor dezvoltate ? De unde acest dezechilibru generator de tensiuni sociale și acte contra păcii și conviețuirii pașnice pe planeta noastră ? Cred că din goana după profit a relativ puține companii și din lăcomia consumatorilor. Aceștia au deja o educație consumatoristă, nu îndreptată spre binele social colectiv, fie el național, fie mondial, educație insistent dirijată de către statele respective, sub controlul corporațiilor dominante. Instituțiile formal implicate în educație și sănătate, nu mai spun de forțele politice acaparate și subordonate de factom urmăresc realizarea unei stări de bine preferențiale, în fond nedemocratice ( dacă azi mai sugerează ceva conceptul de democrație...). O repartizare justă (moralmente), o stare generală de dialog constructiv, neobstrucționat de interese materiale și de putere egoiste este de dorit pe planetă. Mult prea mulți factori, mulți obiectivi și foarte mulți subiectivi, influențează starea de inegalitate, inechitate, subdezvoltare. Atâta timp cât nu există vectori spirituali de înaltă moralitate în relațiile dintre țări, comunități,indivizi, dezechilibrele vor genera altele și altele și contradicții exacerbate, considerate ireductibile. Totuși, cred că lumea nu e așa. Cred că evoluția societăților umane se poate măsura la un moment dat , printr-o stare de alăturare benefică a tendințelor de devenire a speciei umane. Și viața e prea scurtă, ca și viziunile dominante actualmente printre doctrinele economico-politice de pe harta lumii. Simțul unei predestinări spiritual-elevate a speciei nu precumpănește în contemporaneitate decât în acțiunile neconvergente, lipsite de impact inerțial esențial, ale diferitelor persoane sau personalități, grupări și, poate , curente de gândire, nesusținute în ceea ce au fundamental pentru binele general al umanității, de către structurile organizatorice și administrative în exercițiu astăzi. Persistă așadar, un etern DE CE ? Ce ar trebui să facem noi, ca minți și energii individuale, ca să contribuim la un progres pacific al umanității, menit să înfrunte problemele de anvergură cosmică ale societății imane ? Cataclismele, evoluția universului, originea și starea lui, comunicarea și deplasarea interplanetară, fenomenologia timpilor existenței ......Se poate oare, totuși, să credem că educația generozității interumane ar fi un proces necesar și realizabil ? Să încercăm oare , să credem că schimburile de valori între civilizații, popoare, triburi și state pot primi o altă turnură decât a profitabilității mercantile și a perpetuarii diverselor moduri de dominație ??? Să credem în ajutorul reciproc ? "To believe or not to believe" that is the question ... Ah, tentația asta a globalizării limbii..