Pe frunte iară te sărut din minte
Şi mângâi ceafa ta dăruitoare
Iar lacrima ce-nnoadă azi cuminte
O vrajă veche şi stăruitoare
E semnul vieţii mele către tine
Curgând prin atmosfere din departe
Smulgând din ţară vorbele de bine
Să-ţi facă mantie din val, îţi poarte,
Cu valul dăruirilor nestinse
Când mâna ta arată încotrova
Înspre mirările mai noi împinse
Din cotidian spre prova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu